Adriana Radu
Mentor de business și marketing pentru coachi și terapeuți, creatoarea aplicației AiRA
„A fost HR manager la Coca-Cola Hellenic, pentru România și Republica Moldova, apoi la Henkel. A plecat de tot din corporații când a înțeles ceva ce se auzea la fiecare ședință și nu se întâmpla nicăieri: până când indicele bursier al unei companii nu va conține și opinia angajaților, tot ce facem acolo e de fațadă. De doisprezece ani lucrează pe cont propriu și îi învață pe coachi și pe terapeuți cum să își aducă singuri clienți. Ce nu scrie în bio: la 23 de ani a supraviețuit unor arsuri pe 60% din corp și unui moment de moarte clinică.”
Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi.
Sprijin coachii și terapeuții să construiască un sistem de atragere a clienților potențiali. Cu acest sistem ajung să aibă predictibilitate și siguranță în afacerea lor.
Îi ajut să construiască o afacere sustenabilă, transformând expertiza lor în produse.
De adăugat la final: De multe ori oamenii ajung la mine cu o expertiză reală și cu zero sistem în jurul ei. În trei sau patru luni au produsul construit, au un flux prin care vin oameni către ei și știu, la începutul lunii, de unde vine luna aceea.
Formularea e a noastră, nu a ta, și de aceea îți cerem să o validezi. Corecteaz-o în cuvintele tale, mai ales intervalul de trei sau patru luni, care trebuie să fie cel real.
De ce: „predictibilitate și siguranță” sunt exact cuvintele pe care le folosește toată lumea din domeniul tău, deci cititorul trece peste ele fără să se oprească. Fraza de mai sus spune același lucru, dar în ce se vede și se simte: nu ai sistem, apoi ai, și știi de unde vine luna. E un tipar al muncii tale, nu rezultatul unui singur client, tocmai ca să nu îți lege numele de o cifră care depinde de omul din fața ta.
Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine? Ceva ce nu apare în bio-ul tău și nici în prezentările publice.
La 23 de ani am avut un accident și o experiență de care nu vorbesc deseori. În 1990 am suferit arsuri pe 60% din corp în urma unei explozii. Am avut șansa să fiu dusă în Franța pentru operații și tratament. Dar aici am avut un moment de moarte clinică și o călătorie care mi-a schimbat total percepția despre lume și viață.
Am experimentat călătoria pe care mulți o descriu. Ce m-a marcat a fost senzația de fericire pe care am simțit-o, nimic comparabil cu ce e pe pământ. Și întâlnirea cu Isus și o lumină puternică, care am realizat că este Dumnezeu. Am auzit o voce care a spus: Acum nu e timpul tău. Și m-a împins înapoi.
În călătoria înapoi am văzut cum se reconectează diferite sinapse, procese. Era fun și un pic înfricoșător să văd și să simt o rearanjare a minții mele.
Cert este că am văzut efectul imediat după ce mi-am revenit. Mintea mea mergea cu 200 la oră. Am învățat să vorbesc franceza în mai puțin de o lună, doar uitându-mă la televizor. Când cineva începea o frază, eu deja știam ce vrea să spună. La început m-am speriat de această viteză cu care reacționa mintea mea, dar cu timpul am învățat să o folosesc.
Deseori m-a ajutat la job sau în business. Acest moment mi-a activat și alte capacități, precum intuiția, abilitatea de a percepe cine este cel din față dincolo de ce spune. Și asta m-a ajutat mult în activitatea de resurse umane. În recrutare, candidații răspund la întrebări care sunt aproape standard. Eu reușeam să pun și alte întrebări în funcție de ceea ce simțeam din modul cum a formulat răspunsul. Și asta îmi permitea să găsesc potențialul în fiecare candidat, să recomand omul potrivit pentru rolul potrivit.
Am realizat că aceste abilități se datorau conexiunii mele cu sinele superior și am început să caut cum pot funcționa atât din informațiile venite din lumea pe care o percepeam în exterior, cât și de la interior. În final am învățat să mă raportez la lumea interioară, unde se găseau încrederea în mine și iubirea de sine necondiționate. Am descoperit adevărata aliniere. Alinierea este cu cine ești cu adevărat, nu cu ceea ce poți simți la un moment dat, ceea ce este dat de context. Alinierea înseamnă să faci cu bucurie și ușurință activitățile care te duc către transformarea pe care o dorești în viața ta.
Ultimul lucru pe care l-am învățat a fost să nu caut controlul. Lucrurile se întâmplă când trebuie să se întâmple, dacă le dorim cu adevărat, chiar dacă nu știm când. Fiecare întârziere este de fapt o lecție pentru a putea trece la nivelul pe care îl dorim cu adevărat.
Controlul apare când vrem dovezi. Punem întrebarea Cum, sau Când. Este Ego, care vrea să ne țină în starea de confort. Și ne duce de fapt să ne facem mici, să ne restrângem, să fim precauți. Cea mai mare creștere a cifrei de afaceri am avut-o în 2023, când am zis: Doamne, ajută-mă să câștig mai mulți bani și să muncesc mai puțin, pentru că eu nu mai pot. Îmi reveneam cu greu după un burnout în care am pierdut peste 20 de kilograme. Nu-mi dădeam seama ce pot să fac, când eu nu aveam niciun pic de energie. Și undeva prin toamnă a trebuit să recunosc că lucrurile s-au întâmplat dacă le-am lăsat să vină către mine, fără să cer nimic.
Răspunsul tău original era, de departe, cel mai lung din capitol, de aproximativ opt ori mai lung decât oricare altul. Am păstrat povestea (accidentul, moartea clinică, întoarcerea, recrutarea, alinierea) și finalul (renunțarea la control și anul 2023). Am scos partea din mijloc: definiția antreprenoriatului, sabotorii și emoția, exemplul cu lego, Sistemul Reticular de Activare, Legea Atracției și comanda de pizza, lumea tridimensională, ghinda și stejarul.
Al doilea motiv: aproape tot ce am scos apare deja în capitol, cu cuvintele tale, la locul lui. Identitatea din viitor și credința sunt răspunsul 11. Detașarea și acțiunea înainte de dovadă sunt răspunsul 14. Ghinda și stejarul sunt răspunsul 10, unde le spui mai frumos și mai scurt. Așa, fiecare idee a ta are un singur loc în care lovește, în loc de trei în care se repetă.
Două fragmente bune din partea tăiată nu se pierd, le propunem mai jos, la întrebările 7 și 14.
De confirmat cu tine: ești de acord cu varianta scurtată? Dacă ții la partea despre sabotori și Legea Atracției, o punem înapoi integral. E o alegere, nu o scăpare.
De ce am scurtat: întrebarea cere un singur lucru, ce ar surprinde pe cineva care te citește. Tu ai răspuns cu ceva ce foarte puțini oameni au trăit, moarte clinică la 23 de ani și o minte care s-a întors altfel, iar apoi, timp de trei pagini, ai explicat un sistem de gândire. Cititorul care tocmai a citit despre explozie și despre vocea care te-a împins înapoi nu mai are răbdare pentru teorie. Pleacă exact din locul în care povestea era cea mai puternică.
A existat un moment specific, o zi, o conversație, un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva. Ce s-a întâmplat?
Primul lucru care îmi vine în minte este momentul în care am decis să părăsesc de tot mediul corporatist. Observasem la mine un tipar. Veneam într-o companie cu foarte mult entuziasm, reușeam să fac proiecte inovatoare, schimbam imaginea companiei în rândul candidaților și al angajaților, dar realizam la un moment dat că totul e doar pe hârtie și că ceea ce conta era valoarea listată la bursă sau cu totul alți factori.
Auzeam într-una că angajații sunt cel mai important asset, făceam studii de engagement, luam feedback, dar nu se făcea nimic sau mai nimic. Și am realizat că până când indicele bursier al unei companii nu va conține și opinia angajaților, tot ceea ce facem este de fațadă.
Dar am învățat enorm de multe lucruri și, după ultimul loc de muncă, am simțit că e momentul să dau mai departe companiilor românești. Așa am început activitatea de consultanță, acum 12 ani.
În ce an ai plecat, concret, și de la ce companie, dacă putem să o numim? Și a existat o zi anume, o ședință, o frază spusă de cineva, după care ai știut că pleci?
De ce: două lucruri. Primul, „acum 12 ani” se strică singur, cartea se citește și peste trei ani, iar un an anume rămâne adevărat oricând. Al doilea, întrebarea cere un moment, o zi, o conversație, iar tu ai răspuns cu un tipar observat pe parcursul mai multor ani. Concluzia ta despre indicele bursier este una dintre cele mai bune propoziții din capitol, dar cititorul o ține minte mult mai bine dacă i-o spui după ce i-ai arătat camera în care ai gândit-o.
Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?
În 2021, în plină pandemie, am fost nevoită să iau o decizie privind afacerea mea. Până atunci eram consultant în resurse umane și career management coach pentru femeile 40+ care doreau un job aliniat cu aspirațiile lor. Doar că pandemia a adus un nou tip de clienți, cei care doreau businessuri online.
În octombrie 2021 am lansat programul de grup Career Upcelerator și am descoperit că 6 din cei 8 cursanți își doreau un business online ca al meu. Le-am propus să le dau banii înapoi, fiindcă nu aveam un astfel de curs. Știam ce trebuie făcut pentru mine, dar una e să știi și alta e să predai. Nu aveam o metodă, nu aveam rezultate care să confirme că funcționează.
Dar cei înscriși m-au încurajat și mi-au spus că au încredere în mine, și așa am construit un curs de la zero, un curs pe care îl vândusem deja. Restul e poveste.
Lecția mea de aici este să verific ce vrea audiența, să fac structura cursului și apoi să-l vând. Dacă se vinde, încep să-l construiesc pas cu pas. E mult mai practic așa, pentru că îl pot adapta din mers.
Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?
În 2025 au fost mai multe postări despre viitorul incert al coachingului în România. Autorii spuneau că era mai multă ofertă decât cerere și recomandau coachilor să-și găsească un job. Ca de obicei, m-am apucat să fac cercetări cu AI (am folosit Perplexity) și am găsit tendințele pieței de coaching atât în România, cât și internațional. Lucrurile stăteau diferit față de postarea citită. Erau mai multe nuanțe și mesajul era chiar diferit:
Există potențial câtă vreme înțelegem contextul.
Oamenii nu mai cumpărau așa ușor high ticket.
Aveau nevoie de suport la implementare pe termen lung, nu doar de informații.
Voiau rezultate.
Așa că am creat o dezbatere live cu mai mulți experți, coachi mai tineri, dar și cu vechime, agenții, mentori, școala de coaching, ca să venim cu argumente despre realitatea din piață. Am atins multe puncte sensibile, inclusiv postările dramatice care generau mai multă panică decât utilitate. Cu riscul de a avea comentarii negative, am argumentat cu toții că piața e în creștere dacă ne adaptăm cerințelor. Concluzia a fost că am trecut de la o economie a vizibilității la o economie a relațiilor.
Mai este un aspect important de reținut. Atunci când modelul tău de business este bazat pe vizibilitate și viralitate, îți pierzi vocea autentică. Ai nevoie să urmărești trendurile care fac conținutul tău să fie viral. Și atunci vei crea pentru urmăritori. Dar nu de acolo vin banii. Banii vin din reclamele pe care le arată YouTube sau TikTok pe contul tău. Deci atenție maximă la modelul de business pe care îl alegi.
A meritat? Ce s-a întâmplat efectiv după dezbatere: au venit comentariile negative de care te temeai, ai pierdut pe cineva, ai câștigat pe cineva?
De decis împreună: linkul către dezbatere (youtu.be/kRuQleyHXKE) rămâne în capitolul tipărit sau îl mutăm în PDF și pe landing page, unde e clicabil? Într-o carte, un link scris cu litere nu se poate folosi.
De ce: întrebarea are două părți, iar pe a doua nu ai apucat să o atingi. Spui „cu riscul de a avea comentarii negative”, deci ai cântărit costul înainte. Cititorul care amână de luni de zile să spună ceva public exact asta vrea să afle: ce s-a întâmplat cu omul care a spus-o. Chiar dacă răspunsul e „nu s-a întâmplat nimic rău”, e o informație de care are nevoie.
Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău? Cel pe care îl urmează toată lumea și care, după tine, face mai mult rău decât bine.
Să postezi cât mai mult, să încerci să bați algoritmul pe social media. Să fii pe cât mai multe canale. Culmea este că oamenii sunt nemulțumiți de rezultatul concret, cine îi contactează ca să lucreze cu ei, dar sunt atrași de numărul de like-uri și inimioare. Vizibilitatea, viralitatea par să fie o atracție incredibilă. Majoritatea se duc ca molia la lumânare pe social media, fără să aibă un sistem, o strategie. Social media este utilă pentru a crea vizibilitate, încredere, dar este nevoie să existe o strategie care să pornească cu întrebarea: cum ajung să vorbesc cu aceste persoane?
Un detaliu important de care trebuie să ținem cont încă din 2025 este acela că conținutul a devenit un consumabil. Oamenii stau pe social media pentru informare și entertainment, nu pentru a cumpăra ceva. Pentru achiziție este nevoie de încredere și autoritate. Or asta se câștigă prin procesul Te văd, Te plac, Am încredere și cumpăr.
Postările au rolul de a te face remarcat de audiența care are nevoie de tine. Cum faci să îi aduci în ecosistemul tău, în care să creezi o relație astfel încât să te placă și să aibă încredere în tine? De aceea este nevoie de un sistem și de instrumente care să ducă către comunitatea ta, într-o zonă care nu este închiriată, unde tu faci regulile. Să nu uităm că platformele sociale au regulile lor și conținutul tău riscă să nu fie văzut.
În schimb, dacă pui la punct un flux (funnel) care să ducă audiența potrivită în baza ta de date și în comunitatea de WhatsApp, se schimbă total dinamica. Aici ești singurul expert, ai încrederea oamenilor și pentru câteva minute nu mai sunt deranjați de conținut din afară.
Când simți că ești blocată și nu poți înainta, indiferent de motiv, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute? Nu ce ar trebui să faci, ci ce faci tu de fapt.
În primul rând respir, mă conectez cu mine, cu pământul, și revin în prezent. Iau rolul de observator care se uită din exterior. Respirația este foarte importantă pentru că activează nervul vag și încetinește ritmul inimii, mă scoate din anxietate, furie și așa mai departe. Conectarea cu mine înseamnă să mă conectez cu partea luminoasă, infinită din mine și să văd lumina de acolo. Îmi repet: tot ce se întâmplă este spre binele meu, ca să mă liniștesc.
Apoi mă uit la situație ca un observator. Ce anume a generat blocajul. Am un exercițiu pe care mi l-a dat coachul meu spiritual, Silvia Takacs. Identific ce parte din mine vrea să mă apere de situația actuală și o conectez cu primul moment din viața mea în care a apărut. De obicei în copilărie. Este una din părțile de atunci care simte nevoia de siguranță, apreciere sau iubire. Și i le ofer din perspectiva adultului care sunt acum. Aduc cu mine și lumina divină pe care o am deja și liniștesc partea respectivă. Iubirea este cea mai puternică emoție, care modifică orice blocaj.
Partea importantă este să susțin această schimbare. Pentru că nu e suficient ca ea să dispară dacă i-am oferit o dată resursa de care are nevoie.
Îmi aduc aminte de o vreme în care eram terorizată să spun nu unui client, să fac mai mult decât trebuia. Îmi dădeam seama că o parte din mine era speriată că nu va mai fi în siguranță dacă pierde acel client. Am reușit să pun limitele pe moment, însă am introdus și un nou standard în viața mea, să lucrez cu clienți care mă respectă. A avea un standard înseamnă să accepți și să refuzi tot ceea ce nu corespunde. În felul acesta mi-am crescut încrederea în mine și mi-am dat seama că sunt noul eu. Consecința a fost că am început să atrag doar clienți care înțelegeau acest aspect. Ceilalți simțeau cumva unde sunt eu energetic și plecau sau nu veneau deloc.
De adăugat imediat înainte de paragraful care începe cu „Îmi aduc aminte de o vreme în care eram terorizată să spun nu unui client”: De exemplu, ai fost speriat că mama ta te-a certat că ai făcut mizerie jucându-te cu lego pe jos. Programul instalat imediat poate fi: persoană de autoritate egal pericol. În business vei percepe clientul ca persoană de autoritate. În fond, el este cel care te plătește. De aceea îți va fi frică să-i spui nu, chiar dacă nu are sens să faci ce îți cere.
De ce: fragmentul e al tău, din răspunsul la întrebarea 2, unde stă îngropat în mijlocul unei explicații lungi despre sabotori. Aici e locul lui. Tu povestești, la două paragrafe distanță, exact cazul pe care el îl explică: erai terorizată să spui nu unui client. Puse una lângă alta, mecanismul și scena se demonstrează reciproc, iar cititorul, care aproape sigur a acceptat și el o cerere absurdă de la un client, își recunoaște în același timp și frica, și motivul ei. Lego pe jos și clientul care plătește sunt, împreună, cea mai clară pagină de psihologie din tot capitolul tău.
Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj sau să facă un pas înainte, ce i-ai recomanda concret să facă, să cumpere sau să experimenteze?
I-aș spune să iasă într-un alt spațiu decât cel în care se simte blocat. Schimbarea spațiului cunoscut aduce după sine deschiderea spre o nouă perspectivă. I-aș spune să experimenteze ceva nou.
Personal, îmi place cafeaua și m-aș duce la cafeneaua mea preferată, să încerc noi soiuri de cafea. Terasa este minunată, cu o muzică chill. Și aș începe să scriu o scrisoare de la sinele meu din viitor către cel din prezent. Aleg o dată precisă, 30 decembrie, locul în care mă aflu, biroul meu, ce fac, beau o cafea, și vizualizez cum mă simt în acel moment, uitându-mă înapoi.
Aș începe scrisoarea prin a mă felicita pentru deciziile luate și aș povesti unde sunt, ce fac, cum mă simt uitându-mă la anul care a trecut (mândră, satisfăcută, fericită, liniștită, în pace). E important să menționez și să experimentez în același timp aceste emoții. Apoi aș începe să detaliez ce am făcut ca să ajung unde sunt la finalul anului. Și aș atinge subiectul blocajului și cum l-am depășit.
Punând gândurile pe hârtie, se deblochează ideile. Activând conștient emoțiile, reușim să ne conectăm cu sursa universală de cunoaștere și astfel accesăm soluții pe care altfel nu le-am avea. Când ne conectăm cu noi înșine, eliberăm accesul la intuiție și astfel găsim idei inedite.
Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii? De ce aceea și nu alta?
AI-ul mi-a schimbat totalmente modul în care lucrez. În 2023, când ChatGPT a apărut pe piață, credeam că nu mă poate ajuta, ba chiar aveam impresia că nu este etic modul în care lucrează. Aveam impresia că mă folosesc de ceea ce au creat alții pentru a crea ceea ce am eu nevoie. Mi-au trebuit 10 minute să realizez că nu este despre asta. AI-ul nu îți poate crea ceva valoros dacă nu-i oferi context. Cu alte cuvinte, AI potențează doar ceea ce știi tu, nu te înlocuiește.
Încă de atunci am realizat potențialul său în a ne face viața mai ușoară, mai eficientă. Crearea unui material sau a unui curs putea să ia luni de zile înainte. Acum putem itera la nesfârșit cursuri în funcție de nevoile clienților. În 2026, AI a trecut la alt nivel, de la instrument la partener de lucru. Acum creăm agenți în ecosistem, care sunt capabili să execute diferite procese de la un capăt la altul, cu minimum de intervenție.
Intervenția AI a însemnat pentru mine crearea aplicației AiRA în 2023, primul agent de business și marketing dedicat soloprenorilor. Ideea a venit din intuiție, în timpul unei meditații, ca răspuns la o problemă simplă care apărea tot timpul la cursurile mele: cursanții nu găseau niciodată setul de comenzi ChatGPT pe care să le utilizeze. În plus, una din participante era nevăzătoare și cititorul ei de ecran nu putea citi fișierele Excel.
Așa am creat-o pe AiRA, cu care orice soloprenor poate dialoga prin întrebări simple. Nu are nevoie să cunoască marketing și business. AiRA îl va ghida prin întrebări să ajungă la rezultatul său.
Două lucruri, amândouă mici, amândouă importante.
Ai scris „am reușit să îmbunătățesc eficiența de 2 ore”. Nu am înțeles cu certitudine și nu am vrut să ghicim: e vorba de un câștig de două ore pe zi, sau de o eficiență de două ori mai mare? Spune-ne cum e corect și punem exact.
Și: ce s-a întâmplat cu AiRA de la lansare până acum? Câți oameni o folosesc, ce fac cu ea, un lucru pe care ți l-a spus cineva după ce a folosit-o.
De ce: AiRA apare de două ori în capitol, aici și la întrebarea 14, unde închei cu „restul este istorie”. E al doilea moment din capitol în care ne trimiți la un rezultat fără să ne spui care este (primul e „restul e poveste”, la întrebarea 4). Cititorul îți dă credit o dată, nu de două ori. Iar aici ai de fapt cea mai frumoasă poveste de produs din tot materialul tău: ai construit o aplicație pentru că o participantă nevăzătoare nu putea citi un fișier Excel. Detaliul acela merită să fie urmat de o dovadă, nu de o formulă.
Ce ai în telefonul tău, o aplicație, o notiță, un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant și cu mai puțină rezistență interioară?
Telefonul meu are alarme la fiecare 3 ore, în fiecare zi. Mă ajută să îmi repet obiectivele mele. Formularea lor e la timpul prezent și autosugestia mă ajută să le accept mai rapid la nivel subconștient.
Am credința că obiectivul deja s-a întâmplat, iar eu pot urmări detașată ce se întâmplă, fără anxietate. E ca și cum ai planta o ghindă. Știi că într-o zi va răsări un stejar, dar nu dezgrop zilnic ghinda să verific dacă a crescut. O hrănesc cu energia mea, cu acțiunile din prezent care duc la creșterea pe care mi-o doresc și care știu că se întâmplă cu sau fără controlul meu.
Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi și ce anume îți oferă?
În ultimii 2 ani am lucrat cu Arash Vossoughi, care la rândul lui a lucrat cu Bob Proctor. Am învățat de la Arash că putem crește exponențial la fiecare 90 de zile. La baza quantum leapurilor stau decizia și acțiunea.
Important este să nu iei decizia în baza contextului prezent, perceput de cele 5 simțuri. Nu poți decide viitorul afacerii tale prin prisma banilor pe care îi ai în cont. Banii pe care îi ai în cont sunt rodul unei decizii pe care ai luat-o în trecut. Deciziile le luăm în baza identității noastre din viitor, cine vrem să devenim, cum vrem să arate viața noastră. Iar afacerea trebuie să susțină stilul nostru de viață.
În procesul decizional avem nevoie de abilitățile noastre înalte: vizualizarea, intuiția, voința, disciplina și perspectiva. Decizia corectă, cea care te duce către obiectiv, este cea ancorată în identitatea ta din viitor, nu în cine ești acum. Nu ai cum să atingi obiectivele din viitor cu identitatea de acum. Dacă puteai, erai deja acolo.
Identitatea înseamnă convingeri, obiceiuri și standarde. Convingerile pe care le ai acum te-au adus până aici, dar nu te pot duce mai departe. Nu ne putem autodepăși. Uită-te la rezultate și vei înțelege până unde poți merge, care sunt convingerile care nu îți permit să mergi mai departe.
Prin rutine zilnice de recunoștință, autosugestie și meditație reușesc să rămân conectată la identitatea viitoare și un observator pentru ceea ce se întâmplă acum, fără să mă atașez de rezultat. Credința joacă un rol foarte important. Odată ce am luat decizia că am devenit cine îmi doresc și sunt atentă la emoțiile din corp cu care asociez această devenire, înrădăcinez această decizie până în măduva oaselor.
Credința mea că ceea ce-mi doresc este deja prezent merge până la nivel celular și crește vibrația mea, a gândurilor mele. Și legea rezonanței spune că atragem ceea ce este pe aceeași lungime de undă. Atragem ce suntem, nu ceea ce vrem să fim. Când lucrurile nu se întâmplă așa cum am planificat, este pentru că încă nu suntem în rezonanța respectivă. Odată ce mintea și emoțiile mele sunt în acea rezonanță, ceea ce îmi doresc se va materializa în realitate.
Condițiile principale pentru materializare sunt acțiunea ancorată în identitatea din viitor, detașarea față de rezultatul actual și credința că totul se întâmplă atunci când este timpul său, fără control, timpul divin.
Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?
În 2024 am simțit că trebuie să schimb ceva în ceea ce livrez. Programul meu high ticket nu mă satisfăcea, observam că clienții mei nu au rezultatele dorite de ei și de mine. Era prea lung și puțini clienți duceau până la capăt proiectele lor.
Așa că am decis să „omor” produsul Business UPcelerator și să creez ceva nou. Am decis să lansez noul produs, Magnet pentru clienți, la ediția a doua a summitului UPcelerator.
A fost o decizie grea pentru că nu știam dacă produsul va fi cumpărat. Nu îl validasem până atunci. Era o loterie să lansezi un produs nou la un summit unde alți experți veneau cu produsele lor. Și totuși am făcut-o, pentru că am știut că nu pot continua cu un produs în care nu mai credeam.
S-a dovedit a fi o decizie bună, iar programul a evoluat foarte mult, depășind 200 de participanți, care împreună au generat peste 1 milion de euro în ultimii 2 ani.
Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj? Ceva ce contrazice ce crezi că știe toată lumea.
De foarte multe ori oamenii se gândesc că, dacă nu au curaj, le e frică. Dar curajul nu este absența fricii. Înseamnă să acționezi chiar dacă ți-e frică.
Eu am învățat că de fiecare dată când îmi este frică este un semn că trec la nivelul următor, și acționez în direcția respectivă. Frica nu este decât reacția creierului la ieșirea din starea de confort. Or, pentru a crește, personal sau ca afacere, ai nevoie să ieși din starea de confort.
Ideea că frica e un semnal că eu avansez îmi dă curaj să merg mai departe, indiferent ce s-ar întâmpla.
Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții? Nu ca principiu, ci ca acțiune. Ce faci tu diferit față de cineva care așteaptă?
„Fă primul pas, iar puterea de a continua va apărea.” Ralph Waldo Emerson
Majoritatea oamenilor își spun: când o să am bani, o să fac reclame și o să am clienți. Așteaptă dovada înainte să acționeze. Or, lucrurile stau exact invers. Corect este: fac reclame ca să am clienți și bani. Acțiunea este înainte de dovadă.
Și da, presupune un risc, presupune credința că ceea ce ai decis tu s-a întâmplat deja, doar că nu s-a materializat încă. Am făcut nenumărate investiții neavând siguranța că vor da roade. Dar am știut că este necesar în acel moment. Am investit în crearea aplicației AiRA. Nu știam dacă va fi un succes sau nu. Dar am știut că este necesară clienților mei și am mers mai departe. Restul este istorie, cum se spune.
Partea bună când mergi înainte fără garanții este că poți să privești totul ca un test, un joc. Un test poate fi conform așteptărilor sau nu. Va avea un rezultat, dar nu mă atașez de el. În plus, oamenii admiră pionierii, cei care își asumă riscuri, chiar dacă nu au reușit din prima.
Garanțiile aproape că te handicapează în drumul tău. Pentru că ele vin la pachet cu condiționări și îți restrâng creativitatea. De exemplu, ți se spune că poți lansa un produs nou fără nicio grijă, garantat ai banii. În momentul acela nu te mai concentrezi pe cum să faci cel mai bine, pe cum să îmbunătățești. Intri într-o stare de confort și nu îți mai dai voie să experimentezi. Ceri în continuu garanții că funcționează. Or, aceste garanții echivalează cu dorința de control izvorâtă din Ego. Ego vrea dovezi că funcționează, că poate controla, și este flămând tot timpul după dovezi. Ajungi să rămâi blocat, tot așteptând dovezile.
Curajul vine din intuiție. Intuiția îți spune să mergi înainte și te simți înfloritor. Nu te întrebi cum să faci asta sau de ce. Știi pur și simplu că trebuie să o faci, și resursele apar pe rând. Atunci când am o idee, acționez imediat. Una din mantrele mele este: aud intuiția într-o milisecundă și acționez imediat. Pentru că universului și banilor le place viteza.
De adăugat imediat după propoziția „Și da, presupune un risc, presupune credința că ceea ce ai decis tu s-a întâmplat deja, doar că nu s-a materializat încă”: Esența succesului este detașarea și iubirea. Dacă iubesc cine voi deveni, lucrurile nu par atât de riscante.
De ce: sunt cuvintele tale, din răspunsul la întrebarea 2, din partea pe care am propus să o scurtăm. Sunt și cele mai frumoase două propoziții pe care le-ai scris despre risc, iar aici e singurul răspuns din carte care se citește comparativ cu ceilalți 20 de contribuitori, pentru că e întrebarea care dă titlul colecției. Restul răspunsului tău explică foarte bine de ce garanțiile fac rău. Fraza asta explică ce pui în locul lor, și nu e nici curaj, nici disciplină, ci iubire pentru cine urmează să devii. E singurul lucru din tot capitolul pe care cititorul nu l-a mai auzit de la un om de marketing.
Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să îi dai?
Aș spune oricui că este o ființă unică, cu o misiune specială pe acest pământ. Tot ceea ce știe și face poate fi inspirație pentru alți oameni, și avem nevoie de cât mai multe modele care să schimbe această lume în care pare că uităm să fim oameni, suflete de fapt.
Ne definim prin identitatea din social media, prin device-urile pe care le avem, dar suntem tot mai singuri. Pur și simplu ne pierdem reperele. Social media este o lume a oglinzilor. Fiecare creează o persona care e fericită și, invariabil, cei care se uită încep să se compare și să devină nefericiți, pentru că nu pot trăi la nivelul unei imagini false.
De aceea povestea ta e importantă. E o poveste reală care poate impacta mii de oameni. Dă-ți voie să o dai mai departe, să faci bine altora. Și da, poate că unii nu o vor aprecia, însă gândește-te la cei care o vor face.
„De aceea povestea ta e importantă. E o poveste reală care poate impacta mii de oameni. Dă-ți voie să o dai mai departe, să faci bine altora.”