Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi.

Știi femeile alea care au grijă de toată lumea și au uitat complet de ele? Cu ele lucrez eu.

Ajut femeile să se întoarcă la ele însele.

Să învețe că este în regulă să aibă grijă și de ele, pentru că dintr-un om gol nu ai ce să dăruiești celor din jur.

Și poate pentru că eu am luat-o de la capăt după 50 de ani, cred din tot sufletul că niciodată nu este prea târziu să îți schimbi viața.

Sunt femei care au muncit mult, au tras de ele, au fost puternice, au rezolvat tot și, la un moment dat, se uită în oglindă și se întreabă: „Dar eu unde sunt în toată povestea asta?”

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine? Ceva ce nu apare în bio-ul tău și nici în prezentările publice.

Mulți cred că, dacă îi învăț pe alții despre încredere și vindecare, înseamnă că eu nu mai am nicio frică.

Puțini știu că sunt genul de om care încă se emoționează înainte de un webinar important sau înainte de o lansare.

Adevărul este că și eu mai am momente în care mă îndoiesc de mine și caut validare. Nu mă consider un om care „a rezolvat tot”.

Iar una dintre cele mai mari nevoi ale mele este să simt că aparțin, că fac parte dintr-un trib de oameni cu care rezonez.

Și mai puțini știu că, atunci când mă simt copleșită, nu mă apuc să muncesc mai mult. Ies în curte, mă uit la flori sau la iarbă și las mintea să se liniștească. Acolo îmi vin, de cele mai multe ori, cele mai bune idei.

A existat un moment specific, o zi, o conversație, un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva. Ce s-a întâmplat?

Au fost, de fapt, două momente care mi-au schimbat viața.

Primul a fost într-o noapte din ianuarie 2012. Eram expert evaluator și, deși aveam o profesie respectată, simțeam că nu mai pot continua.

În seara aceea am spus o rugăciune simplă: „Doamne, nu mai vreau să fac asta. Te rog, arată-mi un alt drum.”

Nu aveam niciun plan. Știam doar că nu mai puteam rămâne unde eram.

Al doilea moment a venit câțiva ani mai târziu, în 2016, când am început să lucrez cu femei în ședințe individuale de EFT.

După fiecare întâlnire vedeam cum se schimbă ceva în ele: deveneau mai liniștite, mai încrezătoare, începeau să ia decizii pe care înainte nu aveau curajul să le ia.

Atunci am avut o liniște pe care nu o mai trăisem profesional până atunci. Am știut că acesta este locul meu și că asta vreau să fac mai departe.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

În 2017-2018 am cunoscut-o pe cea care avea să devină mentora mea de business. Pentru prima dată am văzut o femeie care trăia exact așa cum îmi doream și eu: avea libertate, își făcea meseria cu sens și putea lucra de oriunde din lume. Atunci am înțeles că și eu îmi doresc o astfel de viață.

Nu am făcut schimbarea imediat. Încă lucram doar în ședințe individuale, iar veniturile mele depindeau de timpul meu. Îmi doream să fac pasul, dar nu aveam cunoștințele tehnice și nici curajul să cred că pot construi ceva atât de diferit.

În 2020, la 59 de ani, am cumpărat primul curs despre cum se construiesc programele online și am învățat singură toată partea tehnică. A fost al naibii de greu și au fost multe momente în care am crezut că nu voi reuși. Mulți dintre colegii care au pornit pe același drum au renunțat. Eu am ales să continui.

Privind în urmă, aceea a fost una dintre cele mai importante decizii din viața mea. Nu doar că mi-a schimbat felul în care lucrez, ci mi-a oferit libertatea la care visasem și posibilitatea de a ajunge la mii de femei, nu doar la cele care puteau veni în cabinetul meu.

Astăzi, pe platforma unde îmi țin cursurile am în jur de 25.000 de adrese de email, iar la trainingurile gratuite pe care le-am ținut până acum au participat peste 25.000 de femei. În 2020, când am cumpărat primul curs, nu era niciuna.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

Cel mai greu mi-a fost să vorbesc public despre căsnicia mea și despre motivele care au dus la divorț.

La începutul activității mele online, după ce am oferit primul lead magnet, trainerul din programul în care eram ne-a spus că oamenii se conectează cu adevărul, nu cu imaginea perfectă. Ne-a provocat să scriem o secvență de emailuri în care să spunem povestea pe care ne era cel mai greu să o facem publică.

Am povestit că ani la rând am dus aproape singură responsabilitatea financiară a familiei. Munceam enorm ca să întrețin casa, vacanțele și stilul nostru de viață, iar când ajungeam acasă, obosită, mi se cereau în continuare bani.

Deși casa era construită împreună, nu aveam încredere în mine și trăiam cu frica că, dacă îl înfrunt sau dacă spun „Nu”, mă va da afară din propria casă.

Astăzi îmi dau seama cât de puțină încredere aveam în mine și cât de mult mă conducea frica.

Mi-a fost teamă că voi fi judecată. Dar, în clipa în care am apăsat „Trimite”, s-a întâmplat ceva neașteptat: am simțit că o mare povară s-a ridicat de pe umerii mei.

Atunci am înțeles că nu mai vreau să mă ascund și că, dacă vreau să ajut cu adevărat alte femei, trebuie să am curajul să spun adevărul meu.

Din acel moment, nu mi-a mai fost frică de judecata oamenilor.

A meritat din plin, pentru că exact acea sinceritate a făcut ca multe femei să îmi scrie: „Parcă ai spus povestea mea.”

Am muncit 30 de ani ca să demonstrez că sunt suficient de bună. N-am făcut-o pentru bani. Am făcut-o pentru că fetița din mine încă încerca să fie iubită. Și poate ca să îi demonstrez tatălui meu că merit și eu atenția și iubirea lui. Doar că el murise demult.

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău? Cel pe care îl urmează toată lumea și care, după tine, face mai mult rău decât bine.

Cel mai prost sfat pe care îl aud este: „Trebuie să vorbești iar și iar despre trauma ta ca să te vindeci.”

Experiența mea îmi spune altceva. Dacă doar repeți povestea, fără să eliberezi emoțiile rămase în corp, riști să retrăiești trauma și să o întărești de fiecare dată.

Povestea, în sine, nu vindecă. Emoția eliberată este cea care deschide drumul către vindecare.

Tocmai de aceea multe femei amână să ceară ajutor. Le este teamă că vor fi obligate să retrăiască cele mai dureroase momente din viața lor.

Aud foarte des: „Eu nu-mi amintesc nimic, deci probabil nu am pe ce să lucrez.” Sau: „Nu vreau să intru în traumele mele.” Eu le spun că nu lucrăm cu amintirea, ci cu emoția pe care o simt astăzi. Începem cu ceea ce te doare acum, iar corpul și emoțiile ne arată singure drumul.

În EFT nu este nevoie să povestești tot ce s-a întâmplat dacă nu te simți pregătită. Lucrăm cu emoțiile pe care le porți în prezent, iar de multe ori, după ce ele se eliberează, poți vorbi despre acel eveniment fără să mai simți aceeași durere.

Când simți că ești blocată și nu poți înainta, indiferent de motiv, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute? Nu ce ar trebui să faci, ci ce faci tu de fapt.

Îmi amintesc foarte bine ziua de după o lansare din toamna trecută. Muncisem enorm, iar rezultatele au fost mult sub ceea ce sperasem. M-am așezat în fața calculatorului și primul gând a fost: „Le dau banii înapoi femeilor care s-au înscris și renunț. Poate că nu mai este drumul meu.” Înainte să iau o decizie, am sunat o prietenă. M-a ascultat, m-a lăsat să spun tot ce aveam pe suflet și apoi mi-a spus ceva foarte simplu: „O lansare nu spune cine ești tu.” Nu am renunțat. Am continuat programul.

Primul lucru pe care îl fac este să cer ajutor. Îmi sun mentora sau o prietenă în care am încredere și care are experiență în domeniul în care mă simt blocată.

Nu pentru că aștept să ia decizia în locul meu, ci pentru că un om din afară vede, de multe ori, ceea ce eu nu mai văd.

După o astfel de conversație mă simt văzută, susținută și îmi recapăt claritatea. Decizia o iau întotdeauna eu, dar am învățat că nu trebuie să le duc pe toate singură.

Pentru mine, aceasta este calea cea mai rapidă de a-mi recăpăta claritatea și de a merge mai departe.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj sau să facă un pas înainte, ce i-ai recomanda concret să facă, să cumpere sau să experimenteze?

Cu 50 de lei mi-aș cumpăra un caiet frumos și un pix, aș merge două ore într-un parc și aș face un exercițiu EFT urmat de o pagină de jurnal despre frica care mă ține pe loc.

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii? De ce aceea și nu alta?

Ideea care mi-a schimbat fundamental modul în care lucrez este că felul în care interpretăm ceea ce ni s-a întâmplat ne conduce viața.

Am descoperit asta prin EFT. Am înțeles că nu evenimentul în sine ne blochează, ci emoțiile și convingerile pe care le-am construit în jurul lui.

De aceea, două persoane pot trece prin aceeași experiență și totuși să aibă vieți complet diferite.

Când eliberăm emoțiile, începe să se schimbe și felul în care interpretăm ceea ce ni s-a întâmplat. Dintr-o perspectivă nouă apar convingeri noi, decizii noi și, în timp, o viață diferită.

Acesta este motivul pentru care EFT mi-a schimbat nu doar profesia, ci și viața.

Ce ai în telefonul tău, o aplicație, o notiță, un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant și cu mai puțină rezistență interioară?

În fiecare dimineață deschid aplicația DARA LITE, aplicația cu calendarul lunar. Îmi arată fazele Lunii și energia zilei, iar pentru mine a devenit un mic ritual înainte să încep să lucrez.

De-a lungul anilor am observat că noi, femeile, suntem mult mai conectate la ritmurile naturii decât ne place să recunoaștem.

Sunt zile în care simt nevoia să creez, să vorbesc și să fiu prezentă, iar altele în care simt că trebuie să mă retrag și să mă încarc.

Calendarul nu îmi spune ce să fac, dar mă ajută să mă înțeleg mai bine și să nu mă lupt cu mine însămi.

Concret, am amânat să semnez contracte sau să încep ceva nou în a 29-a zi lunară, pentru că este cea mai încărcată negativ zi din lună. De precizat că acest calendar lunar nu se suprapune peste cel gregorian: prima zi lunară nu coincide cu începutul lunii calendaristice, iar durata unei zile lunare depinde de mișcarea astrului pe cer și poate fi de câteva minute sau de mai mult de o zi.

Tot așa, amân discuțiile dificile. Nu mă cert cu nimeni, pentru că știu că nu este o energie tocmai bună, și mâine este o nouă zi. Când Luna este în creștere, îmi crește și energia și fac acțiune masivă; când Luna este în descreștere, știu că îmi scade energia și nu mai pun presiune pe mine.

Am învățat că atunci când îmi respect propriul ritm, totul curge mai ușor.

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi și ce anume îți oferă?

Dacă ar fi să aleg un singur mentor, ar fi Daniela Nica, mentora mea de business, alături de care lucrez din 2018 și până în prezent.

Când am cunoscut-o, mi-a spus ceva ce nu am uitat niciodată: „Ești ca o caracatiță pe role.” Învățasem foarte multe tehnici și metode, dar încercam să le fac pe toate și nu aveam o direcție clară. Primul lucru pe care l-a schimbat nu a fost strategia mea de business, ci mentalitatea mea.

M-a întrebat simplu: „Dintre toate metodele pe care le-ai învățat, pe care o iubești cel mai mult? Cu care rezonezi cu adevărat?” Răspunsul a fost EFT.

Atunci m-a încurajat să mă dedic unei singure direcții și să vorbesc despre EFT în fiecare zi. A fost una dintre cele mai importante lecții din cariera mea. Am înțeles că oamenii nu au nevoie să știe câte certificări am sau câte metode cunosc. Au nevoie să știe foarte clar cine sunt și cu ce îi pot ajuta.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

Cea mai grea decizie pe care am luat-o a fost să investesc într-o mentorare de business într-un moment în care, aparent, nu îmi permiteam acest lucru.

În 2021 am avut un accident de mașină și am stat câteva luni la pat. Activitatea mea a avut de suferit, iar în perioada care a urmat lansările nu au mers așa cum speram. Eram obosită, nesigură și simțeam că, de una singură, nu mai reușesc să văd următorul pas.

În 2022 am decis totuși să investesc într-un mentor. Mulți ar fi spus că, atunci când ai probleme financiare, ultimul lucru pe care ar trebui să îl faci este să mai cheltuiești bani.

Eu am simțit exact invers: aveam nevoie de direcție, de claritate și de cineva care să mă ajute să construiesc un business sănătos. A fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat.

Nu doar că mi-a schimbat felul în care lucrez, ci mi-a schimbat și mentalitatea. Am învățat că uneori cea mai bună investiție nu este în ceea ce ai deja, ci în omul care te poate ajuta să vezi ceea ce singură nu mai vezi.

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj? Ceva ce contrazice ce crezi că știe toată lumea.

Cel mai important lucru pe care l-am învățat despre curaj este că nu apare înainte să faci un pas. Apare după ce îl faci.

Mult timp am crezut că, într-o zi, o să mă simt suficient de pregătită, suficient de sigură pe mine și abia apoi voi avea curajul să schimb ceva. Viața mi-a arătat exact invers.

Am luat cele mai importante decizii din viața mea cu frică: când am ieșit din căsnicie după 30 de ani, când am renunțat la profesia mea bine plătită, care îmi dădea un statut, când am început o carieră nouă și când am învățat, la 59 de ani, să construiesc cursuri online. Curajul nu a venit înainte.

A venit după ce am făcut primul pas și am văzut că pot merge mai departe.

Astăzi nu mai aștept să dispară frica. Dacă simt că ceva este important pentru mine, merg înainte chiar și cu frică.

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții? Nu ca principiu, ci ca acțiune. Ce faci tu diferit față de cineva care așteaptă?

Pentru mine, a merge înainte fără garanții înseamnă să fac primul pas chiar dacă nu văd tot drumul.

Nu am avut garanții când am ieșit dintr-o căsnicie de 30 de ani. Nu am avut garanții când am renunțat la profesia de expert evaluator. Nu am avut garanții nici când, la 59 de ani, am învățat de la zero cum să construiesc cursuri online.

De fiecare dată am avut frici, îndoieli și multe întrebări. Dar am ales să fac următorul pas.

Cred că asta fac diferit față de cineva care așteaptă. Nu aștept să dispară frica și nici momentul perfect. Mă informez, cer ajutor când am nevoie, iau cea mai bună decizie pe care o pot lua în acel moment și apoi trec la acțiune. Restul îl descopăr pe parcurs.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să îi dai?

Dacă aș putea să îți las un singur lucru, ar fi acesta: nu mai aștepta ziua în care nu îți va mai fi frică. Este foarte posibil ca acea zi să nu vină niciodată.

Dă-ți voie să faci primul pas chiar și cu emoții, chiar și cu îndoieli, chiar și fără toate răspunsurile. Viața nu se schimbă când dispare frica. Se schimbă în ziua în care alegi să nu o mai lași să decidă în locul tău.

Și mai vreau să îți dau o permisiune: niciodată nu este prea târziu să o iei de la capăt.

Dacă eu am putut să-mi reconstruiesc viața după 50 de ani, cred din toată inima că și tu poți începe un nou capitol, indiferent de vârsta la care te afli.

Viața poate începe din nou, la orice vârstă, dacă ai curajul să faci primul pas.