Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi.

Lucrez cu femei la premenopauză și postmenopauză, care se confruntă cu diverse probleme digestive, cum ar fi constipație, balonare, abdomen inflamat, și care de obicei au încercat diverse metode și terapii până să ajungă la mine. Sunt obosite de toate informațiile de pe piață, care de multe ori sunt contradictorii.

Organismul vorbește permanent cu noi, iar simptomele nu sunt dușmanul, ci mesajul.

Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că nu trebuie să accepți că „așa e normal la vârsta ta”. După 50 de ani poți avea energie, poți dormi bine, poți avea o digestie liniștită și un abdomen care nu te face să te simți inconfortabil.

Ele vor claritate, vor rezultate și vor încredere că își vor recăpăta starea de bine. Ceea ce le ofer eu este un sistem natural, holistic, de resetare a digestiei și a metabolismului, printr-un proces în 5 pași simpli și logici, hidratare, deparazitare, detoxifiere, nutriție și imunizare, care ajută corpul să revină la echilibru.

Le propun să facă o curățare a mediului lor interior prin deparazitare, detoxifiere și, negreșit, apă biodisponibilă, pentru că fără apă nu se realizează nimic. E ca și cum am freca vasele cu detergent, dar nu le-am mai clăti cu apă. Ce facem în felul acesta? Murdăria rămâne tot acolo. Abia după ce am făcut curățenie în „bucătăria” noastră interioară începem să ne ocupăm de nutriție și imunitate.

Scopul meu este ca fiecare femeie să se simtă din nou ușoară, clară mental și în controlul propriei sănătăți, fără soluții extreme și fără să simtă că este singură în acest proces.

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine? Ceva ce nu apare în bio-ul tău și nici în prezentările publice.

Răspunsul scurt: iubesc pisicile. Uneori mă uit la filmulețe cu pisici, mai ales când am un moment mai prost, și simt că îmi trece starea de supărare sau anxietate.

Mi-am cumpărat o casă într-un loc mai retras, la munte, unde am o mică grădină pe care o cultiv singură, am un motan și un cățel, companionii mei, și câțiva pomi fructiferi. Îmi plac legumele și mai ales roșiile, și vreau să fiu sigură că mănânc legume 100% bio.

A existat un moment specific, o zi, o conversație, un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva. Ce s-a întâmplat?

La un moment dat mi-am pus întrebarea care este menirea mea în această viață, cu ce scop am venit pe pământ. Știam că îmi place să ajut oamenii, dar asta era ceva prea general.

Spre exemplu, când eram în liceu, vecinele noastre din bloc își trimiteau copiii la mine să îi ajut la matematică. Și îmi plăcea rolul acesta, aveam răbdare și chiar vocație. Mi se dusese vestea în cartier că explic bine. Dar ca profesie mi-am ales alt drum, mai aproape de natură. Mi-am dat seama în scurt timp că nu mă reprezintă și am înțeles că pentru mine erau importante relațiile interumane.

Pe vremea când m-am format eu ca adolescentă și ca tânără, nici școala și nici societatea nu te ajutau prea mult să te definești. În schimb, viața vine cu lecțiile ei. Și a venit și la mine.

În 2010 mi s-a pus diagnosticul de poliartrită reumatoidă, boală autoimună, o boală care m-a trimis la studiu mai aprofundat. Până atunci eu nu știam nimic despre bolile autoimune, știam doar despre una, de care auzise toată lumea. Am aflat atunci că sunt multe boli autoimune și mulți, foarte mulți oameni diagnosticați cu una sau mai multe asemenea boli. Eu însămi m-am pomenit că am două, nu una: tiroidă Hashimoto și poliartrită reumatoidă.

A urmat o perioadă de căutări și încercări. Am descoperit la un moment dat un sistem care oferă o serie de acțiuni într-o succesiune logică și care îți oferă și explicația pentru dereglarea funcțiilor organismului tău, și ce trebuie să faci ca să îl aduci la parametrii normali de funcționare.

În prezent, abordarea medicală pentru bolile autoimune urmărește, în principal, reducerea reacției sistemului imunitar. Problema este că, diminuând răspunsul imun, organismul poate deveni mai vulnerabil la infecții. Pentru mine aceasta a fost o întrebare importantă: dacă organismul își atacă propriile țesuturi, oare nu există o cauză mai profundă, care poate fi susținută în mod mai natural?

Am refuzat să cred că aceasta este singura soluție și am început să caut o abordare mai simplă, mai blândă și mai aproape de mecanismele naturale ale organismului. Au fost ani de căutări, eșecuri și rezultate insuficiente. A fost nevoie să înțeleg mai bine cum funcționează organismul și să ascult mesajele subtile pe care mi le transmite.

Acum am înțeles că organismul nostru are mecanismele proprii de autoreglare. Noi trebuie doar să îi asigurăm condițiile optime în care el funcționează. Această abordare a schimbat radical modul în care mă simt: episoadele de inflamații nu mai fac parte din viața mea, iar pentru mine cea mai importantă schimbare a fost că nu mai depind de tratamente alopate de peste 6 ani.

Succesul pe care l-am obținut eu mi-a dat certitudinea că pot să ajut și alte persoane să obțină bucuria de a-și depăși momente grele din viață, care par că sunt fără rezolvare. Atunci am știut că acesta este drumul meu.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

Da, a existat un moment când rezultatele nu păreau pe măsura implicării mele și m-am gândit că poate nu sunt suficient de bună, poate nu e pentru mine.

S-a întâmplat să mă întâlnesc cu o persoană căreia îi recomandasem programul de sănătate în cinci pași și pe care nu o mai văzusem de când a început acest program. Nici nu vorbisem prea des cu ea, pentru că era foarte ocupată în acel moment, motiv pentru care nici nu mă așteptam la rezultate spectaculoase.

Contrar așteptărilor, ea a urmat cu strictețe tot ce i-am indicat eu să facă, și când ne-am întâlnit după trei luni de la începerea programului am rămas mută de uimire. Arăta incredibil de bine, își remodelase corpul, era întinerită, fața era luminoasă, fără anxietate, fără probleme cu stomacul, cu colecistul, cu tranzitul intestinal.

Am îmbrățișat-o și i-am spus că arată formidabil, iar ea a luat o atitudine foarte serioasă și mi-a spus cu un ton grav, accentuând fiecare cuvânt: „Mihaela, trebuie să știi că tu mi-ai salvat viața!”

Atunci mi-am dat seama că nu mă pot opri, că trebuie doar să învăț cum să o fac în mod inteligent.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

M-am transformat din inginer silvic în consultant de sănătate. Și, pentru o bună perioadă de timp, m-am ferit să mă expun pe rețelele de socializare.

Așa cum spune Adriana, purtam „pălăria de terapeut”. Îmi era greu să ies în față și să vorbesc despre ceea ce fac, mai ales că majoritatea prietenilor mă cunoșteau ca inginer silvic. A fost nevoie de puțin, sau poate de mai mult curaj.

Ceea ce ei nu vedeau erau anii pe care i-am investit în pregătirea mea. Ore nesfârșite de studiu, participări la evenimente, programe alături de experți și, mai ales, experiența dobândită lucrând cu oameni pe care am avut bucuria să îi însoțesc și să îi ajut să își recapete sănătatea și echilibrul.

Astăzi privesc în urmă și înțeleg că fiecare pas, fiecare îndoială și fiecare provocare au făcut parte din drumul meu.

Am făcut o operație complicată la mandibulă, iar în același salon cu mine avusese o operație identică, chiar înaintea mea, o altă doamnă. A fost un implant personalizat, realizat în Portugalia după o amprentă digitală, o operație foarte dificilă, care a cuprins toată mandibula și a durat în jur de o oră și 30 de minute, cu anestezie totală. Chirurgul care ne-a operat este considerat unul dintre cei mai buni medici din țară în chirurgie oro-maxilo-facială. La control, după zece zile, domnul doctor a fost impresionat cât de bine m-am recuperat eu, față de cealaltă doamnă, care se tratase doar prin protocolul medical standard. I-am spus că eu am avut o abordare naturistă și că sunt consultant în sănătate. Atunci domnul doctor mi-a spus: „Doamnă, din punct de vedere medical ați luat cele mai bune decizii!” Ulterior a aderat și dumnealui la sistemul nostru de sănătate.

Iar dacă ar fi să răspund la ultima întrebare, răspunsul este: da, a meritat din plin, pentru că recompensa mea cea mai mare este când văd schimbările din viața oamenilor pe care îi ajut, și mi-am dat seama că orice teamă depășită a fost doar începutul unei călătorii extraordinare.

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău? Cel pe care îl urmează toată lumea și care, după tine, face mai mult rău decât bine.

Apa zero, sau apa filtrată prin osmoză inversă, sau apa plată, mai ales apa plată îmbuteliată în peturi de plastic, este periculoasă dacă o consumăm pe termen lung.

Aud și sfatul „pentru o viață sănătoasă, beți 2 litri de lichide pe zi”. Vă dați seama că nu vorbim aici de lichide, vorbim despre apă. Și nu poți recomanda unei persoane de 1,50 m, care are 50 de kilograme, aceeași cantitate ca unei persoane de 1,80 m cu 80 de kilograme. La fel, trebuie să ținem cont dacă este iarnă sau vară, dacă face sau nu efort fizic intens.

Apa trebuie să fie cu minerale, pentru că în absența lor ea nu își îndeplinește funcțiile pe care le are în procesul metabolic din corp, în principal funcția de nutriție și funcția de eliminare a toxinelor.

Așa-numita apă „zero” nu ajunge în celule decât parțial, după ce organismul depune un efort foarte mare să o transforme în apă biodisponibilă, și acest lucru îl realizează „furând” minerale de la alte organe, de obicei din oase și mușchi. În felul acesta asigură supraviețuirea, cu prețul sărăcirii de minerale a altor părți.

Legat de apa îmbuteliată în peturi de plastic, este și mai periculoasă, din cauza microplasticelor care intră în organism și fac ravagii în celule. Recent am citit un fragment dintr-un studiu publicat într-o revistă de mare prestigiu academic, în care se arată cum micro și macroplasticele pot duce în timp la accidente vasculare.

Subiectul este foarte vast și necesită mult timp pentru a-l dezvolta și, cu toate acestea, încă se studiază apa, încă sunt foarte multe mistere legate de ea, unul dintre ele fiind că apa este singurul element din natură care se află simultan în trei stări diferite: lichidă, gazoasă și solidă.

Când simți că ești blocată și nu poți înainta, indiferent de motiv, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute? Nu ce ar trebui să faci, ci ce faci tu de fapt.

Primul lucru este să mă opresc și să fac o activitate total diferită: fie ies din casă și merg la grădină, fie mă apuc să fac ordine în dulapul de haine, fie fac mișcare pur și simplu, îmi fac cei 10.000 de pași pe care îi fac zilnic.

În felul acesta las subconștientul să lucreze și să găsească soluția. Când îmi limpezesc gândurile, mă întorc la ce am lăsat și continui.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj sau să facă un pas înainte, ce i-ai recomanda concret să facă, să cumpere sau să experimenteze?

I-aș recomanda să facă ceva ce îi produce liniște și relaxare, deconectare de la motivul stresului. Poate să își cumpere o carte sau să participe la ceva distractiv. Depinde foarte mult de locul unde se află, de perioada din an, de ce îi furnizează plăcere fiecărei persoane în parte.

În unele orașe sunt librării unde, într-o atmosferă minunată, poți să bei un ceai bun și să te destinzi cu o carte de suflet.

Eu, spre exemplu, simt nevoia uneori să mă deconectez de la lecturile mele obișnuite, literatură de dezvoltare personală sau legată de activitatea mea. Când spun o carte de suflet, mă gândesc la beletristică. De curând am comandat „Nopți albe. Oameni sărmani” de Dostoievski, o carte și un autor cu adevărat de suflet pentru mine. Abia aștept să o recitesc.

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii? De ce aceea și nu alta?

O carte care mi-a schimbat cu adevărat perspectiva asupra vieții, sau, mai bine spus, două cărți, au fost: „De la idee la bani” de Napoleon Hill și „Secretele succesului” de Dale Carnegie, ambele apărute în prima ediție la Editura Curtea Veche. Eu le-am achiziționat și citit în 1997, într-o perioadă în care, în România, dezvoltarea personală era un domeniu aproape necunoscut.

Deși au fost scrise cu multe decenii în urmă și unele exemple sau contexte nu se mai potrivesc lumii de astăzi, principiile pe care le transmit au rămas la fel de valoroase. Sunt cărți pline de idei practice și lecții de viață, care continuă să inspire generații întregi, fiind considerate adevărate repere ale literaturii motivaționale.

Din cartea lui Napoleon Hill am înțeles că banii sunt, înainte de toate, rezultatul unui mod de a gândi: se mizează pe cultivarea unei întregi filozofii despre succes și prosperitate, despre mentalitatea care creează valoare și ocazii.

Iar Dale Carnegie ne spune că secretele succesului stau în arta de a construi relații, adică în calitatea de a asculta oamenii, de a-i înțelege, de a le oferi apreciere sinceră și de a crea încredere. În cele din urmă, cele mai frumoase ocazii din viață și din carieră se nasc din felul în care reușim să ne conectăm cu ceilalți.

Ce ai în telefonul tău, o aplicație, o notiță, un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant și cu mai puțină rezistență interioară?

Acuma sunt foarte multe aplicații care te pot ajuta, dar nu aplicația este cea mai valoroasă, ci o notiță, un document în care îmi notez o idee care îmi vine la un moment dat, o revelație care apare dintr-o discuție sau dintr-o lectură, o întrebare pusă de o clientă.

Ca să fiu sinceră, cele mai bune idei de conținut nu vin din imaginație, vin de la oameni, pentru că ele răspund nevoilor reale ale comunității mele.

Eu am și o înregistrare în telefon cu vocea mea, în care am niște afirmații pe care le ascult în fiecare zi și care mă ajută să îmi „dresez” mereu subconștientul, pentru a mă ține focusată pe obiectivele mele.

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi și ce anume îți oferă?

Joe Dispenza îmi vine în minte. Fac zilnic meditația de echilibrare a chakrelor, exerciții de respirație și alte exerciții pentru transformare.

Mie mi se pare că la el găsești cel mai bun ghid pentru transformare, te învață cum să accesezi spațiul infinit al tuturor posibilităților.

Indiferent care este profilul activității, este foarte important să avem mindsetul potrivit pentru toate provocările și transformările care vin la pachet cu activitatea pe care vrei să o desfășori. Atitudinea creează altitudinea.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

A fost o decizie pe care am luat-o din durere. Am plecat și am luat-o de la zero la 62 de ani. Am lăsat în urmă o casă, o viață, o identitate.

A fost dificil să iau această decizie, dar să continui devenise imposibil. „Spinii” pe care eram așezată deveniseră prea dureroși.

S-a dovedit că a fost o decizie bună, în urma căreia am înregistrat o evoluție vizibilă, chiar spectaculoasă, ar spune unii, atât din punct de vedere fizic, nu mă laud, dar am întinerit cu 20 de ani, cum spun unii, cât și profesional.

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj? Ceva ce contrazice ce crezi că știe toată lumea.

Să îmi dau voie să fiu vulnerabilă! Vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, este un act de curaj, și am experimentat acest lucru. Nu a fost ușor, dar a fost transformator.

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții? Nu ca principiu, ci ca acțiune. Ce faci tu diferit față de cineva care așteaptă?

Să ai curajul să iei decizii, să faci un pas în față, nu calculat și gândit cu cele cinci simțuri, ci cu inima, să lași intuiția să te ghideze chiar dacă este posibil să ai un eșec.

Rezultatul este întotdeauna pozitiv, pentru că devii, cu fiecare experiență, mai bun, întotdeauna ai ceva de învățat.

Dacă stai în același loc și ți-e frică să faci un pas ca să nu greșești, de fapt viața ta toată devine o greșeală, ratezi experiențe care te pot duce la o versiune a ta minunată.

Când am luat decizia să mă înscriu în programul Adrianei Radu, „Magnet pentru client”, nu eram în cel mai bun moment al meu, ba chiar a trecut o lună până să mă apuc și eu să fac ceva. Dar dacă aș fi așteptat momentul potrivit, acesta nu ar fi venit niciodată. Îi mulțumesc Adrianei că a avut răbdare cu mine și a avut încredere că o să mă pun pe direcție. Am fost inspirată să o aleg pe ea și o recomand cu multă încredere și căldură.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să îi dai?

Îmi vine în minte titlul unei cărți: „Lasă grijile, începe să trăiești”.

Permisiunea nu vine de la mine sau de la altcineva, vine de la el însuși: să fie autentic, să fie liber, să nu se mai compare, să fie detașat de rezultat, dar focusat pe scop, și să fie curajos în sensul în care am definit mai devreme actul de curaj.

Iar dacă simte că are nevoie de susținere, să ceară ajutor.