Monica Ionescu
Inginer, naturopat și creatoarea Metodei ANSWER™
„Inginer ca formație și naturopat, Monica Ionescu a creat Metoda ANSWER™: un cadru personalizat pentru schimbarea obiceiurilor, fără rețete universale și fără promisiuni peste noapte. Rigoarea profesională a însoțit-o și când a emigrat în Canada, și când a ales să se întoarcă în România pentru a-și reconstrui drumul. Spune că revenirea acasă i-a cerut mai mult curaj decât plecarea.”
Descrie ce faci în maximum trei propoziții
Primesc (iau) oamenii exact așa cum sunt și le ofer un spațiu sigur de ascultare, fara judecata, unde privim dincolo de simptome, căutăm împreună cauza, pentru a restabili echilibrul profund dintre corp, minte și spirit pentru o stare de sanatate optima.
Îi susțin pas cu pas, prin metode naturale ghidându-i cu blândețe să curețe corpul de toxine și să elibereze mintea de stresul acumulat, să curețe organismul la nivel celular, să gestioneze stresul și să reactiveze acea putere interioară de auto-vindecare pe care o avem cu toții. Reconectăm mecanismele naturale de auto-vindecare ale organismului, transformând oboseala cronică și dezechilibrele într-o stare regenerată de vitalitate pură.
Oamenii care lucrează cu mine simt, în primul rând, o profundă stare de ușurare și siguranță. Cel mai frumos rezultat al muncii mele este momentul în care oamenii își recapătă controlul asupra propriei stări de bine, învață si inteleg ca orice mica schimbare in viata lor are rezultate masurabile în bucuria de a se trezi în fiecare dimineață cu energie reală, chef de viata, cu un corp revitalizat
Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine?
Wow, o întrebare super faina care vrea sa ma arate ca pe un om … ca asta sunt de fapt, iar “superputerile” mele sunt și ele acolo, însă am și momente în care uit unde am pus pelerina magica. Merg și eu în fiecare zi pe propriul meu drum de evoluție, accesez luminitele mele și micile pete de umbră și am invatat sa mă accept as acum sunt. Până să ajung aici unde sunt acum… am tocit cateva perechi de pantofi …
Îmbrățișez cu toată inima momentele în care simt că, de fapt, știu că nu știu nimic, privind fiecare zi ca pe o oportunitate minunată de a învăța, de a mă descoperi și de a deveni o versiune mai bună.
Sunt, la fel ca tine, un călător care lucrează constant cu propriul interior pentru a depăși momentele de cumpănă și pentru a transforma orice dificultate într-o treaptă spre claritate. Această postură de etern student al vieții îmi oferă darul de a rămâne profund conectat cu realitatea celor care îmi cer ajutorul, amintindu-mi mereu că adevărata înțelepciune începe cu smerenia de a învăța din fiecare experiență.
A existat un moment specific când ai știut că nu mai poți face altceva?
N-a fost o zi cu un succes răsunător, ci exact despre opus ei: a fost o zi a epuizării totale, o zi în care corpul și sufletul meu au spus „stop”.
Îmi amintesc acea zi ca pe momentul în care ecranul pe care îl priveam, zgomotul din jur și ritmul alert în care alergam doar pentru a bifa sarcini s-au transformat într-o liniște apăsătoare. M-am privit în oglindă și am văzut un om obosit, golit de energie vitală, deconectat de la propriul corp și prins într-un sistem care trata doar efectele, ignorând cu desăvârșire ființa din spatele lor. În acea clipă, privind oboseala acumulată nu doar în mine, ci și în toți oamenii de lângă mine, am înțeles că datoria mea nu este să supraviețuiesc într-o mașinărie a stresului, ci să construiesc o cale de ieșire.
Am ales să îmi schimb meseria în momentul în care am realizat că adevărata valoare nu vine din validările exterioare, ci din capacitatea de a readuce viața, claritatea și respirația acolo unde se instalase declinul.
Menirea mea nu este doar despre profesia aleasă, ci o chemare profundă de a fi un traducător al echilibrului și un arhitect al restaurării umane. Într-o lume care oferă permanent „pastile rapide” pentru a reduce la tăcere simptomele corpului, misiunea vieții mele este să le redau oamenilor busola interioară si puterea de a se “reinventa”. Nu știu dacă este chiar cuvantul potrivit, însă pentru mine momentul în care am realizat ca trebuie sa ma intorc la “prima dragoste” - omul si grija pentru om - a contat extrem de mult.
Am dat la medicina imediat după ce am terminat liceul, însă n-a fost sa fie… si am devenit inginer. Tata spunea că dacă un medic își scoate halatul alb ramane un inginer … si asta am ales sa fiu.
Momentul meu autentic de „aha”, cel care a reconfigurat întreaga geografie a vieții mele, a fost întâlnirea binecuvântată cu un călugăr budist. În privirea lui liniștită și în prezența lui așezată, am zărit pentru prima dată o realitate complet diferită de cea în care trăiam; mi-a arătat, cu o simplitate dezarmantă, că există o întreagă lume dincolo de acea „rotiță de șoricel” în care mă învârteam zilnic, alergând epuizant după ținte exterioare. Acea interacțiune a fost oglinda în care am realizat că viața este menită să fie trăită în profunzime și curgere, nu într-o agitație continuă care ne golește de sens și vitalitate. Am realizat mai tarziu ca sunt suma tuturor alegerilor mele și că experiențele mele m-au clădit omul care sunt astăzi.
Inspirat de acea claritate nouă, am ales să las în urmă vechiul ritm, am luat din nou calea școlii și m-am dedicat cu totul studiului. De data aceasta, învățarea a fost o bucurie pură, deoarece totul venea natural către mine, ca și cum doar îmi reaminteam adevăruri pe care sufletul meu le cunoștea deja. Am absorbit cu nesaț cunoașterea despre funcționarea holistică a omului, simțind cum fiecare piesă de puzzle, de la curățarea celulară până la liniștirea minții, se așeza de la sine, transformându-mă din alergătorul obosit de altădată în omul împăcat și sigur de astăzi.
Povestește un moment concret în care ai ales să continui, deși totul îți spunea să te oprești
Îmi amintesc cu o claritate de cristal momentul în care am decis să dau viață conceptului meu, Metoda ANSWER™, și să îmi deschid propriul drum în terapiile holistice si complementare.
Totul în jurul meu (contextul economic de la acea vreme, vocile raționale ale celor dragi și chiar propria mea minte, speriată de necunoscut) îmi repeta la unison să mă opresc, să am răbdare sau cel puțin să aștept un moment „mai potrivit”. Să lași o carieră stabilă și o rutină sigură pentru a o lua de la zero într-un domeniu în care ești pionier părea, pentru mulți, un act de curată nebunie. Siguranța financiară era fragilă, iar ecuația viitorului era plină de necunoscute.
În ciuda tuturor semnalelor de alarmă care îmi spuneau să stau pe loc, în interiorul meu exista o certitudine mai puternică decât orice zgomot exterior. Am simțit că a aștepta însemna să îmi pun viața și menirea pe pauză, iar corpul și sufletul meu pur și simplu nu mai puteau face acel compromis. Așa că am făcut pasul. Am închiriat spațiul, am structurat cursurile, am investit ultimele resurse și am început să vorbesc lumii despre preventie și echilibru într-un moment în care toți ceilalți căutau doar să se pună la adăpost.
Ceea ce s-a întâmplat imediat după a fost o confirmare magică a faptului că universul susține întotdeauna curajul autentic. Din clipa în care am deschis ușa, oamenii au început să vină spre mine, atrași exact de acea energie a omului care a ales să creadă în soluții, nu în frici și programe, convingeri limitative acumulate de-a lungul experientei de viata, atrași de căutarea cauzei și nu de remedii de confort.
Sigur că a fost greu la început! E greu sa schimbi mentalitatea, sa miști si sa zdruncini caramizi asezate ani în șir… Rezultatele promițătoare ale primilor clienți (oameni care își recuperau energia, care își ameliorau durerile cronice și care se trezeau dimineața zâmbind) au creat un ecou puternic. Atunci am înțeles că, atunci când alegi să continui ascultându-ți chemarea, toate resursele, oamenii potriviți și sincronicitățile de care ai nevoie apar pe parcurs, validând fiecare gram de încredere pe care l-ai investit în visul tău.
Si ca sa parafrazez, „Când elevul este pregătit, maestrul apare.” - nu am pretenția ca sunt maestru în ceea ce fac, însă îmi pun toată măiestria, așa cum o simt eu (și nu, nu este un titlu fixat pe un perete), ca stare de prezență totală și o dăruire absolută. Înseamnă să îmi adun toate cunoștințele din anii de studiu, intuiția, experiența de „inginer” al corpului și pilonii metodei ANSWER™ pentru a construi pentru tine cel mai sigur și eficient drum spre revitalizare.
Chiar dacă eu doar ghidez procesul și pun tot ce am mai bun în acest parteneriat, ai încredere că adevăratul maestru pe care îl cauți este, de fapt, propria ta capacitate nativă de auto-vindecare, pe care o trezim împreună la viață.
Ce te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public?
Cel mai mult m-a costat să înfrunt și să depășesc frica profundă de a mă expune, de a ieși în față și de a deveni vizibilă. Multă vreme, gândul de a fi judecată de oamenii din jurul meu, de colegi sau de cei care mă privesc a reprezentat o barieră imensă, o umbră care mă ținea în siguranța, dar și în izolarea propriului spațiu. Am refuzat creșterea mea profesională din cauza unor bariere imaginare, auto-impuse
În momentul în care am început să spun deschis ceea ce am de spus și să îmi asum Metoda ANSWER™, s-a activat sindromul impostorului, aducând cu sine acea impresie copleșitoare că nu știu nimic, că oricând cineva m-ar putea contrazice și că pur și simplu nu sunt suficient de bună pentru o misiune atât de mare. Să mă arăt lumii cu ideile mele a însemnat să mă simt complet vulnerabilă, ca și cum aș fi lăsat la vederea tuturor toate îndoielile mele interioare.
Privind în urmă, pot spune cu toată inima că a meritat fiecare secundă de frământare. Am înțeles că acea teamă că nu sunt suficient de bună nu era o lipsă reală de cunoaștere, ci o dovadă a respectului uriaș și a responsabilității pe care le simt față de oameni. Am ales să privesc acest sindrom al impostorului ca pe o formă de smerenie profesională, o forță caldă care mă menține dornică să învăț în fiecare zi și profund conectată cu fiecare persoana pe care o intalnesc. Trecând dincolo de frica de judecată, am descoperit că oamenii nu căutau un ideal intangibil, ci un om real, cu o structură clară și un suflet curat, iar transformările lor minunate sunt dovada supremă că valoarea muncii mele este vie, reală și extrem de necesară.
Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în domeniul tău?
Cel mai prost sfat pe care îl aud în mod repetat în domeniul stării de bine și al terapiilor, in general, este cel care îi îndeamnă pe oameni să urmeze „rețete magice, rapide și universale”, valabile pentru absolut oricine și orice. Ca sa nu mai vorbim de reclame repetitive … care parcă te împing de la spate sa faci așa, sa iei asta sau asta ca sa fii sănătos …
Trăim într-o grabă continuă, iar această iluzie că poți repara ani de zile de acumulare de toxine și stres printr-o singură cură-minune de trei zile sau printr-o singură pastilă face, după părerea mea, mult mai mult rău decât bine. Oamenii aleargă obosiți de la o tendință la alta, de la un ingredient la modă la următorul, ignorând complet semnalele unice pe care propriul lor corp li le transmite în fiecare zi.
Aleg să vorbesc despre acest lucru nu pentru a critica sau pentru a analiza ceea ce fac alții în cabinetele sau în programele lor, ci pentru ca energia mea este orientată în totalitate pe propriul meu drum. Sunt aici să îmi urmez chemarea, să învăț continuu, să cercetez și să îmi rafinez zilnic măiestria și structura Metodei ANSWER™ și să onorez meseria aleasă. Privești doar înainte, către oamenii care vin în spațiul meu și care au nevoie de o ghidare personalizată, profundă și adaptată structurii lor unice. Pentru ca, DA, suntem unici, fiecare în felul nostru, iar ce mi se potrivește mie, nu e sigur ca ți se potrivește și ție! Corpul tău merită o abordare creată exclusiv pe măsura lui. Sunt preparate care au contraindicatii… pentru starea ta de sanatate și îți pot face mai mult rău decât bine, în timp ce altor persoane le pot face bine
Înțelegerea faptului că organismul are nevoie de timp, de curățare celulară reală și de piloni stabili, nu de soluții de moment luate de pe raft, este adevărul pe care aleg să îl dau mai departe, concentrându-mă exclusiv pe valoarea și claritatea pe care le pot aduce eu în lume.
Ce faci în primele zece minute când te simți blocată?
Atunci când simt că un blocaj mă țintuiește în loc și că pur și simplu nu pot înainta, primul lucru concret pe care îl fac este să mă ridic fizic din spațiul în care mă aflu și să iau o pauză completă. Îmi dau voie să mă detașez de ecran, de hârtii sau de context, chiar dacă, în mod absolut realist, creierul meu continuă să lucreze intens în fundal, rulând scenarii și căutând soluții în mod automat.
În acele prime zece minute, pentru a-mi ghida mintea agitată și a-i oferi o structură, deschid o notiță și încep să aștern acolo idei, cuvinte răzlețe sau gânduri care îmi trec prin cap. Acest simplu gest mă ajută enorm să îmi limpezesc prioritățile și să mă concentrez exact pe ceea ce am de făcut mai departe, transformând haosul mental în pași clari. Întâi de toate însă, pun accentul pe această pauză și pe deconectare. Nu am mers niciodată pe ideea aceea epuizantă că „chiar dacă nu mai poți, mai poți un pic”. Din contra, cred cu tărie în respectul față de propriile limite, iar atunci când resursele s-au epuizat, alegerea mea este să mă opresc, să îmi ofer spațiu să respir și abia apoi, cu claritate și blândețe, să repornesc la drum.
Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă, ce i-ai recomanda?
Cu 50 de lei și o zi complet liberă, ai la dispoziție rețeta perfectă pentru a reporni motoarele interioare. Dacă te simți blocat, secretul nu stă în resurse financiare mari, ci în curajul de a sparge rutina. Ce as face eu?
As cumpăra o carte interesantă (Buget: 35-40 lei) dintr-o librărie fizică!
Lasă-te purtat printre rafturi și alege o carte care îți face cu ochiul în mod intuitiv, fie că este dezvoltare personală, ficțiune sau ceva legat de o pasiune mai veche. E atmosfera aceea de liniste, mirosul cărților tiparite, fosnetul foilor cărții pe care ai ales-o
As ieși în natură și mi-as da voie să fac ceva complet diferit, ce nu fac în fiecare zi și de care mi-e, uneori, dor
Ia cartea și mergi în cel mai apropiat parc mare, într-o pădure sau pe malul unui lac. Cu restul de bani (10-15 lei), cumpără-ți o apă sau un ceai cald sau cafeaua preferată. Găsește un loc liniștit și experimentează ceva ce poate nu ai mai făcut de mult: stai pur și simplu pe iarbă și uită-te la cer. Privitul cerului este cel mai bun exercițiu pentru a-i aminti minții tale cât de mare este lumea și cât de mici sunt. Este starea aia de bine … și cum te uiți la norii care trec te simți din ce în ce mai deconectat de la cotidian și îți oferi liniștea de care ai nevoie pentru a merge mai departe.
As mai face exerciții de respirație (Buget: 0 lei) sau de impamantare (dacă tot sunt în natură)
Înainte de a deschide cartea, acordă-ți 10 minute doar pentru tine, în mijlocul naturii. Închide ochii și fă câteva exerciții simple de respirație conștientă: inspiră adânc numărând până la 4, ține aerul 4 secunde, și expiră lung timp de 4 secunde. Oxigenarea profundă curăță „filtrele” creierului și calmează acea „rotiță de șoricel” care te ține blocat.
Dacă tot ești în mijlocul naturii, descalță-te și lasă-ți tălpile să atingă direct iarba sau pământul. Această practică simplă de împământare (earthing) te reconectează instantaneu la energia stabilă a pământului și descarcă tensiunea acumulată în corp.
Prin această experiență simplă, îți oferi exact ceea ce simți ca ai nevoie cand stai doar tu cu tine: o detoxifiere de zgomot și o reconectare la simplitate. Făcând ceva diferit, permiți soluțiilor să vină natural către tine, exact în momentul în care ai lăsat controlul deoparte. Pentru că despre asta este totul
Ce idee ți-a schimbat fundamental modul de a lucra?
Este vorba despre biblioteci întregi, nicidecum de o singură carte sau de o singură idee izolată, care au declanșat conștientizări care s-au așezat perfect, ca piesele unui puzzle, transformându-mi complet viziunea asupra vieții și a muncii mele. E ce ziceam mai devreme cu elevul care isi cauta maestrul… totul în jurul meu a devenit maestru pentru ca observ din ce în ce mai mult
Întâlnirea cu acel călugăr budist, de care v-am mai povestit, a fost cu adevărat deschizătoarea mea de drum. Acea prezență m-a ghidat subtil către cursurile de Reiki, o etapă fundamentală care mi-a restructurat întregul mod de a lua decizii și de a crea. Din filosofia Reiki am extras chintesența care îmi ghidează fiecare zi: principiul conform căruia doar astăzi sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce sunt, pentru tot ceea ce fac și pentru tot ceea ce am. Această ancorare în prezent și în recunoștință a eliminat agitația de pe rotița de șoricel, învățându-mă să lucrez dintr-o stare de pace și claritate absolută.
Ulterior, o altă piatră de temelie a fost cartea „Să trăim sănătos fără toxine” a Dr. Robert Morse. Citind-o, am înțeles cum funcționează de fapt detoxificarea la nivel celular și regenerarea țesuturilor. Această lucrare mi-a deschis definitiv apetitul și interesul profund, dacă cumva l-am pierdut vreodată, pentru tot ceea ce înseamnă starea de bine, echilibrul perfect dintre corp, minte și spirit, și obținerea unei sănătăți optime.
Am ales aceste repere și nu altele pentru că ele îmbină perfect cele două laturi ale mele: rigoarea științifică a curățării fizice și blândețea curgerii energetice. Datorită lor, astăzi nu mai privesc omul pe bucăți, ci ca un întreg care este, aici si acum. Când creez un program sau când ghidez o persoana, aplic această viziune integrată: curățăm terenul fizic de toxine, așezăm energia în armonie și recunoștință, restabilim echilibrul corp-minte-spirit.
Toate aceste fire nevăzute, toate studiile, experiențele și filosofiile asimilate de-a lungul anilor s-au unit în mod natural în conceptul ANSWER™. Această metodă este, în esență, suma tuturor acestor învățături: o structură completă în care știința regenerării celulare întâlnește armonia spiritului, oferindu-ți un răspuns clar, integrat și stabil pentru sănătatea ta.
Ce ai în telefon și ai recomanda oricui?
Dacă ar fi să priviți în telefonul meu, nu veți găsi o aplicație secretă sau vreo setare complicată de productivitate, ci o realitate foarte umană: am o mulțime de notițe în telefon (ca e mereu la purtator) și, în paralel, o agendă fizică în care îmi notez tot felul de chestii, idei răzlețe și scheme cu semnulețe desenate de mine, în care uneori recunosc că mă pierd și eu. Însă elementul cu adevărat salvator în procesul meu de creație este calculatorul, care mă suportă cu bune și cu rele în fiecare zi.
El este spațiul meu de libertate totală. Îmi oferă flexibilitatea de a lucra exact la ceea ce simt că am inspirație în acel moment, permițându-mi să navighez fluid între două sau trei proiecte în paralel, în funcție de energia mea interioară și de inspirație.. Cel mai mult apreciez la el faptul că este incredibil de îngăduitor: atunci când simt că resursele mele de creativitate sunt la un nivel minim și am nevoie de o pauză, el rămâne acolo, răbdător, fără să mă tragă de mânecă sau să pună presiune pe mine.
Iar pentru a ține pasul cu ritmul vieții și a nu lăsa această libertate să se transforme în haos, mă bazez pe calendarul telefonului. El funcționează ca o ancoră stabilă de structură și îmi așează frumos timpul. Această combinație perfectă între flexibilitatea computerului și disciplina blândă a calendarului este cea care mă ajută să creez constant, cu bucurie și fără nicio rezistență interioară.
Ce creator, autor, gânditor sau mentor urmărești activ?
Dacă ar fi să privesc spre reperele care îmi ghidează pașii în acest moment, îmi este imposibil să numesc un singur nume, deoarece evoluția mea este susținută de o întreagă suită de mentori excepționali. Fiecare dintre ei a adus o piesă unică în puzzle-ul cunoașterii mele, oferindu-mi o ancoră puternică atât în realitatea palpabilă, cât și în măreția universului.
În mod deosebit, mă conectez și îl urmăresc activ pe Jean-Pierre Gagné, mentorul meu canadian, a cărui viziune structurală și profundă într-ale naturopatiei și sanatatii holistice, îmi oferă o claritate extraordinară în munca mea. În același timp, repere spirituale precum Sri Vasudeva și Brana Ananda îmi hrănesc sufletul și îmi reamintesc în fiecare zi de importanța alinierii interioare, a păcii și a fluxului de energie curată.
Alături de ei sunt mulți alții care, de-a lungul timpului, au sădit semințe de înțelepciune în parcursul meu. Ceea ce îmi oferă toți acești ghizi, dincolo de tehnici sau concepte teoretice, este o busolă stabilă. Într-o lume plină de zgomot, ei îmi oferă spațiul de a rămâne centrată, de a învăța continuu și de a integra spiritualitatea cu știința corpului într-un mod armonios. Datorită lor, am învățat să privesc viața cu o profundă reverență și să aduc în fața oamenilor, prin Metoda ANSWER™, nu doar cunoaștere, ci un adevăr trăit și experimentat la nivel personal.
Care a fost cea mai grea decizie din ultimii trei ani?
Cea mai grea decizie pe care am luat-o în ultimii trei ani a fost aceea de a mă așeza, în sfârșit, pe mine însămi pe primul loc în propria-mi viață. Mai aveam momente în care experimentam ideea asta… Dar pe principiul ca “nu-ți bagă nimeni în traistă” m-am impins de la spate, initial, apoi a venit din ce în ce mai natural. A fost o hotărâre profundă și dificilă, deoarece a trebuit să reconfigurez tipare vechi și să încep să experimentez, zi de zi, adevărul că eu sunt cea mai importantă persoană pentru mine. Întrebarea pe care mi-o pun era: “Ce mă sperie cel mai mult dacă încep să mă pun pe mine pe primul loc?” care s-a alchimizat în “Care sunt cele 3 lucruri non-negociabile pe care le pot face zilnic pentru sănătatea mea fizică și mentală?”
Să faci o asemenea alegere poate părea, la o primă vedere, un act de egoism, însă am înțeles că este exact invers. Nu are absolut nicio legătură cu a fi egocentrică. Am luat această decizie în momentul în care am realizat, cu claritate, că nu poți turna dintr-o cană goală. Pe parcursul anilor, dăruindu-mă în totalitate celorlalți, proiectelor și sarcinilor zilnice, am simțit cum resursele mele se epuizau pe acea rotiță de șoricel. Mi-am dat seama că, pentru a putea oferi cu adevărat valoare, structură și vindecare celor din jur, primul sistem care trebuie să fie curat, aliniat și plin de energie este al meu.
Cum am luat această decizie? Privind adevărul în ochi și aducând pilonii Metodei ANSWER™ în propria mea rutină zilnică. Am început să îmi acord mie primul spațiu de respirație, să îmi respect limitele fizice și emoționale, să spun un „da” hotărât nevoilor mele de regenerare celulară și liniște. Am ales să îmi fiu mie cel mai bun ghid. Această schimbare de perspectivă a transformat radical totul: punându-mă pe mine pe primul loc, am devenit mult mai prezentă, mai caldă, mai calma, mai asezata energetic și mai eficientă în sprijinul pe care îl ofer oamenilor care vin către mine, confirmându-mi că armonia lumii mele începe întotdeauna din interior.
Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj?
Wow! Cel mai contraintuitiv lucru pe care l-am învățat despre curaj este că el nu se măsoară în zgomotul cu care pășești spre necunoscut, ci în capacitatea de a-ți asculta adevărul interior atunci când toată lumea se așteaptă să joci un anumit rol. Toată lumea crede că a fi curajos înseamnă doar să pleci, să cucerești lumi noi și să nu te mai uiți înapoi. Este mult mai mult de atat
Realitatea mea mi-a arătat o cu totul altă fațetă a acestei virtuți.
Am trăit acest curaj contraintuitiv în două momente majore care mi-au reconfigurat viața. Primul a fost emigrarea în Canada. Deși vorbeam ambele limbi oficiale, aveam o meserie căutată și toate premisele unui succes garantat pe hârtie, saltul în necunoscut a cerut un efort de adaptare însemnat și o confruntare directă cu propriile limite. Am crezut atunci că acela a fost testul suprem de curaj.
A urmat apoi un alt moment de cotitură, cel care contrazice absolut tot ce crede societatea despre succes și realizare, a fost emigrarea din Canada: întoarcerea acasă.
Să lași în urmă o viață stabilă, construită cu efort într-o țară dezvoltată, și să alegi să te întorci în România este o decizie pe care mulți o privesc cu neînțelegere sau scepticism. Întoarcerea a cerut un curaj mult mai profund decât plecarea. A însemnat să renunț la tiparele exterioare ale siguranței pentru a-mi urma chemarea autentică și dorința de a construi ceva cu adevărat valoros aici, pe pământul meu.
Atunci am înțeles că cel mai mare curaj nu este cel în care demonstrezi ceva lumii întregi, ci acela în care ai tăria să schimbi direcția, să o iei de la capăt și să fii sincer cu tine însuți, chiar și atunci când drumul tău pare complet de neînțeles pentru cei din jur. Pot sa spun ca n-as fi fost omul care sunt azi, fără aceste experiențe.
Ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții?
Eu sunt în dinamică zilnică în care refuz să rămân pe loc așteptând ca toate condițiile exterioare să fie perfecte. Rezultatele vin în funcție de ceea ce alegi sa faci, fie ca mergi înainte sau o iei la dreapta sau la stanga… Uneori e nevoie sa faci niste ocolișuri că sa inveti anumite lecții despre tine și să devii în ochii tai. Ceea ce fac eu complet diferit față de cineva care așteaptă o plasă de siguranță este că eu îmi asum mișcarea. Nu aștept să se lumineze toată poteca; fac primul pas, știind că lumina se va muta odată cu mine. În viața de zi cu zi rareori stau “degeaba”. Mereu gasesc cate ceva de făcut
În mod practic, această înaintare este despre un proces profund de aliniere: înseamnă să am un drum foarte clar trasat în mintea mea conștientă: obiective precise, structură, pasi, acțiune și să muncesc în fiecare secundă pentru a-l armoniza cu drumul trasat de suflet. Nu las doar raționalul să conducă și nici nu plutesc doar în dorințe abstracte; aduc cele două lumi împreună. Când mintea și spiritul vorbesc aceeași limbă, frica de necunoscut își pierde puterea și începi sa ai încredere în cel mai bun prieten al tău, adica “TU”
Nu de puține ori în viața mea am privit spre un punct îndepărtat, spre un obiectiv care părea imposibil sau lipsit de orice certitudine, și mi-am spus cu toată convingerea interioară: „Acolo vreau să ajung!”. Și am ajuns. De fiecare dată.
Diferența dintre a aștepta și a păși fără garanții constă exact în această certitudine interioară pe care mi-o construiesc singură. În loc să cer lumii promisiuni că voi reuși, îmi iau ca unică garanție propria-mi capacitate de a învăța, de a curăța ecuația de zgomot și de a rămâne fidelă busolei mele.
Să mergi înainte înseamnă să acționezi astăzi cu energia destinației de mâine, punând lucrurile în mișcare prin decizii clare și asumate. Să simți că ai deja acel lucru înseamnă să ai credință, iar să muncești în continuare pentru el înseamnă să ai disciplină și respect pentru proces. Este starea în care ești propriul tău creator, pașnic, dar de neoprit.
Ce permisiune vrei să îi dai cuiva care amână?
Dacă această carte a ajuns în mâinile tale în momentul în care tot găsești motive să amâni, permisiunea pe care as vrea să ți-o dai nu este una pentru lene sau complacere și procrastinare, ci permisiunea de a păși pe drumul tău, chiar acum, exact așa cum ești.
Vreau să îți dai permisiunea de a nu mai aștepta momentul perfect, care oricum nu există. Este extrem de important să știi care îți este drumul. Există acea vorbă românească plină de înțelepciune, „ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”, însă dincolo de destin, dincolo de ceea ce este menit să fie, contează enorm cine ești tu, ce faci și ce ai în momentul acesta.
Uită-te la tine chiar acum. Pune totul în balanță în mod conștient și vezi ce îți lipsește cu adevărat: este o resursă materială sau este doar curajul de a începe?
Ideea nu este să ai toate răspunsurile de la început, ci să nu renunți la visul tău - să-l simți și în somn, sa te vezi “acolo”și să știi, cu fiecare celulă, că faci pași concreți ca să îl împlinești, oricât de mici ar părea acești pași astăzi.
Adevărul crud, pe care trebuie să ți-l asumi, este acesta: dacă stai pe loc, visul tău nu te așteaptă. El se îndepărtează tot mai mult, se estompează și se pierde în zare. Iar tu? Tu rămâi pe loc, neschimbat, fiind doar suma experiențelor tale de până acum, fără să adaugi nimic nou, fără să evoluezi și fără să poți face acea diferență reală în lume, atât pentru tine, cât și pentru oamenii din jurul tău care au atâta nevoie de ceea ce tu ai de oferit.
Îți dau permisiunea să greșești, să fii vulnerabil, să nu știi totul, sa te împiedici si sa te ridici cu forțe noi, dar nu îți dau voie să te minți amânând. Coboară de pe rotița de șoricel a fricii, uită-te la cer, respiră adânc, descalță-te pe pământ dacă simți nevoia de ancorare, și fă primul pas. Visul tău merită să prindă viață prin tine.
„Cel mai mare curaj nu este cel în care demonstrezi ceva lumii întregi, ci acela în care ai tăria să schimbi direcția, să o iei de la capăt și să fii sincer cu tine însuți.”